O inimă bună de girafă
Într-o mică rezervație unde oamenii puteau urmări animale sălbatice în mediul lor natural, trăia o girafă pe nume Luna.
Era cea mai bună și cea mai curioasă dintre toate girafele din rezervație. Luna a ajuns mereu la vizitatori cu interes, în special la copii, de parcă ar fi simțit că au nevoie de îngrijirea ei specială.
Într-o zi, o tânără familie a venit în rezervație pentru a petrece o zi în natură. Un băiețel pe nume Oliver a început de curând să meargă, iar lumea din jurul lui era plină de minuni pentru el.
Părinții lui l-au condus cu grijă până la incinta cu girafe și, deodată, Luna s-a aplecat atât de jos încât botul ei era lângă băiat.
Oliver era fermecat. Se uită la gâtul lung al Lunei, la ochii căprui cald și la urechile moi. Dar în acel moment s-a întâmplat ceva neașteptat.
Oliver făcu un pas nesigur înainte și se împiedică, aproape căzând la pământ. Părinții nu au avut timp să reacționeze, dar Luna, de parcă ar fi avut o premoniție, i-a atins ușor spatele cu botul ei uriaș, de parcă l-ar fi susținut.
Băiatul a încremenit surprins, apoi a râs. Părinții lui gâfâiră surprinși, dar când au văzut că Oliver stă în picioare ferm, au răsuflat ușurați.
Luna se aplecă și mai jos și își trecu ușor nasul catifelat prin părul băiatului, de parcă ar fi vrut să se asigure că el este bine.
Acest moment a fost surprins de unul dintre angajații rezervei. Videoclipul s-a răspândit rapid pe internet, iar oamenii din întreaga lume au admirat tandrețea și grija lui Luna. Unii spuneau că animalele simt oamenii mai bine decât ne putem imagina.
Din acea zi, Oliver și-a rugat părinții să-i spună de fiecare dată o poveste despre o „girafă bună” de fiecare dată înainte de a merge la culcare, iar părinții lui știau că nu va uita niciodată acel moment cald de prietenie dintre un băiețel și o creatură uriașă, dar afectuoasă.
Urmărește videoclipul de mai jos:
